Biserica Crestina Evanghelica nr.1

Biserica Crestina Evanghelica nr.1
Str. Carol Davila nr. 48, Sector 5, Bucuresti
Tel.: 021 411.96.22; 031-4055134
Director: Botgros Ioan
Email: 
www.ber.ro

nr.1 str. Carol Davila nr.48, sect.5
nr.2 str. Florarilor nr.15, sect.5
nr.3 str. Plaiul Muntelui nr.21, sect.1
nr.4 str. Caporal Zamfir Marcu nr.27, sect.2
nr.5 str. Anton Colorian, nr.61-63, sect.4

Scurt istoric

Amplasată în centrul istoric Bucureştilor, Biserica Evanghelică Română, o construcţie care nu atrage privirile printr-un stil arhitectonic deosebit, dar care se prezintă ca o „piatră vie” de marturie a celor ce-l cauta pe Dumnezeul Cel Viu. Un edificiu ridicat in anul 1926 in urma unor evenimete de intensa traire duhovniceasca pentru cei ce l-au dus la bun sfârsit.

Biserica Evanghelică Română– Date caracteristice – 1920-1924 Ani de framântare sufletească şi zbucium pentru preotul ortodox Teodor Popescu, preot pe atunci la Biserica Cuibul cu Barză din Bucuresti; Dumitru Cornilescu, tânăr fiind si studiind în acea perioadă teologia, lucrează la traducerea Bibliei in româneste.

Parcurgerea textului biblic de la Epistola catre romani lucrează in sufletul tanarului convingerea ca trebuie sa ia o decizie pentru Dumnezeu: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar…”. Astfel Dumnezeu prin puterea Sa da o intelegere clara asupra salvarii (mântuirii) sufletului omenesc şi astfel Dumitru Cornilescu ia decizia de a-L primi, prin credinţa, pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Stăpân al vieţii lui. Relatiile dintre Dumitru Cornilescu si prietenul sau Teodor Popescu, binecuvântate de puterea lui Dumnezeu, duc la aprofundarea şi intelegerea mântuirii. Astfel ca in timp ce propovăduia in biserică, preotul Teodor Popescu ajunge si el la intelegerea deplină a mântuirii, începând din acele zile sa facă cunoscut tuturor, în biserică si pretutindeni, vestea bună a mântuirii prin credinţa in Domnul Isus Hristos.

1924 – Preotul Teodor Popescu este scos din Biserica Ortodoxă, deoarece elimina din ritualul pe care il oficia in biserica tot ce nu era conform cu Biblia. Teodor Popescu 1926 – Se construieşte pe strada Carol Davila, nr 48, o biserică (adunare) creştina cu 1000 locuri sub sprijinul mai multor credincioşi ce aderasera intre timp la noua mişcare de trezire. 1927 – La solicitarea autorităţilor de a se identifica, noua miscare crestină poartă numele de „Creştini dupa Scriptură”. La foarte scurt timp se deschid alte biserici surori in Ploiesti, Câmpulung, Rucăr, Buzău, Târgovişte, Piteşti, Bârlad, Braşov.

1939 – Asociatia „Creştini după Scriptură” constrânsă de autorităţile vremii a fost obligată să fuzioneze cu asociaţia „Creştini dupa Evanghelie” Astfel deşi erau deosebiri din punct de vedere doctrinar si al practicilor cele doua alcatuiesc „Cultul creştin după Evanghelie”. Deosebirile dintre cele doua grupări se amplifică si in 1962, datorită tensiunilor circa 60% din biserici (adunări) sunt inchise. 1990 – După Revolutia din Decembrie 1989, odată cu obţinerea libertăţii de exprimare a cultelor Adunarea Generală a bisericilor creştine dupa Scriptură hotărăşte desprinderea din Cultul Creştin dupa Evanghelie şi funţionare ca şi cult independent sub numele de „Biserica Evanghelică Română”.

Biserica Evanghelică Română este o mişcare creştină evanghelică, născută pe pământul României în anii 1920-1924 prin tinerii teologi ortodocşi Dumitru Cornilescu (traducătorul Bibliei folosită de cultele evanghelice) şi Teodor Popescu (fost preot la biserica „Sfântul Ştefan” din Bucureşti). Prin lucrarea acestora, câteva sute de credincioşi construiesc pe Str. Carol Davila nr. 48 din Bucureşti, în anul 1926, o biserică creştină de 1.000 locuri, care avea să devină centrul unei noi mişcări.
La solicitarea autorităţilor, pentru a fi deosebiţi de alţi credincioşi, din anul 1927, noua mişcare creştină a purtat numele de „Creştinii după Scriptură”, organizată oficial sub formă de asociaţie. În foarte scurt timp, s-au deschis biserici în Ploieşti, Câmpulung, Târgovişte, Rucăr, Buzău, Piteşti, Bârlad, Braşov şi alte locuri.
În anul 1939, asociaţia „Creştinii după Scriptură”, constrânsă de regimul vremii, a fuzionat cu asociaţia „Creştinii după Evanghelie” şi astfel, deşi erau deosebiri din punct de vedere dogmatic şi al practicilor de cult, au alcătuit o unitate din punct de vedere organizatoric: „Cultul Creştin după Evanghelie”. Interzişi în timpul războiului, odată cu „Creştinii după Evanghelie” şi împreună cu aceştia, li se permite, în 1946, să-şi reînceapă activitatea.
După decembrie 1989, „Conferinţa generală a reprezentanţilor bisericilor”, care a avut loc la Bucureşti (27 ianuarie 1990), a hotărât desprinderea din „Cultul Creştin după Evanghelie” şi funcţionarea ca un cult independent, sub numele de „Biserica Evanghelică Română”.
Biserica Evanghelică Română, după pilda primilor creştini, practică botezul casei creştine, deci şi a copiilor, prin cufundare în apă. Mântuirea şi trăirea unei vieţi după voia Domnului nu se capătă prin botez, ci prin credinţă personală în Domnul Isus Hristos.
În Biserica Evanghelică Română toţi credincioşii sunt fraţi. Nu există cler sau ierarhi. Iisus Hristos este conducătorul Bisericii.
La nivel central este un Sfat de Fraţi pe ţară, ales dintre credincioşii cei mai reprezentativi, care supraveghează şi coordonează buna desfăşurare a vieţii bisericilor şi un comitet de conducere care reprezintă interesele Bisericii în relaţiile cu statul.
În biserică se practică cântarea comună, neexistând cor sau instrumente muzicale.
Credincioşilor nu li se impun taxe pentru susţinerea bisericii.
Biserica Evanghelică Română dispune de 214 lăcaşuri de cult ( la 31 decembrie 2015 ) care se găsesc, cu precădere, în judeţele Argeş, Braşov, Constanţa, Dîmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Vaslui, municipiul Bucureşti şi împrejurimi; numărul credincioşilor, conform recensământului din 2011, este de circa 15.514.
Publicaţia periodică a Bisericii este „Adevărul Creştin” – foaie de zidire sufletească, ce apare o dată la două luni. Cultul tipăreşte şi alte lucrări teologice necesare.
B.E.R. are relaţii frăţeşti cu Bisericile Creştine Evanghelice din S.U.A., Biserica Evanghelică din Olanda, Adunările Evanghelice Libere din Germania.
Biserica Evanghelică Română,  fiind  o  mişcare născută în România, de vârstă relativ tânără – 70 de ani – nu are corespondent în străinătate.